Asumarea responsabilitatii il duce pe pacient in anticamera schimbarii, ea nu este totusi sinonima cu schimbarea. Or, schimbarea este intotdeauna adevarata prada pe care-o urmarim, oricat s-ar cazni un terapeut sa flirteze cu revelatia interioara, asumarea responsabilitatii si realizarea de sine.
Libertatea ne impune nu doar sa purtam raspunderea pentru alegerile facute in viata, ci incuba si ideea ca schimbarea necesita un act de vointa. desi vointa este un concept pe care psihoterapeutii nu-l folosesc decat rareori explicit, aceasta nu inseamna ca nu depunem mari eforturi pentru a influenta vointa unui pacient. Noi, terapeutii, clarificam si interpretam la nesfarsit, presupunand ca intelegerea va duce invariabil la aparitia schimbarii. Dupa ce ani intregi de interpretari n-au reusit sa genereze schimbarea, s-ar putea sa incepem sa facem apel direct la vointa. "mai este nevoie si de efort, sa stii. Trebuie sa incerci .Exista momente in care se impune sa cugeti si sa analizezi, dar vine si o clipa in care trebuie sa actionezi."Iar cand indemnul explicit esueaza, terapeutul se vede obligat sa apeleze la orice mijloc cunoscut prin care o persoana poate s-o influenteze pe alta. Asadar, s-ar putea sa dau sfaturi, sa ma cert, sa devin pisalog, sa momesc, sa incit, sa implor sau pur si simplu sa indur cu stoicism, in speranta ca optica nevrotica de viata a pacientului meu se va prabusi singura la un moment dat, din pura oboseala.
Prin exercitarea vointei, care este resortul motor al actiunii, are loc exprimarea concreta, prin actele comise, a libertatii noastre. Eu consider ca exercitarea vointei comporta doua etape: dorindu-si ceva, omul initiaza, iar apoi pune in practica prin luarea unei decizii. Unii oameni sunt blocati volitiv, nestiind nici ce simt, nici ce vor. Fara opinii, fara impulsuri, fara inclinatii, ei devin paraziti agatati de dorintele altora. Oamenii de acest fel tind sa fie obositori. Alti pacienti nu sunt in stare sa ia o hotarare. Desi stiu ce anume vor si ce anume trebuie sa faca, ei nu pot sa treaca la fapte, si in loc sa actioneze se zbuciuma la nesfarsit in pragul deciziei.
Deciziile sunt dificil de luat din multe motive. "Lucrurile mor incet, alternativele se exclud. "Despre primul postulat, moartea, am pomenit deja. Cel de-al doilea,älternativele se exclud", este o cheie importanta pentru a intelege de ce nu este usor sa iei decizii. Decizia presupune invariabil o renuntare: pentru fiecare da trebuie sa existe un nu, fiecare decizie eliminand sau distrugand alte optiuni.
