Ba eu am auzit greierii toata vara!!!

Un indian american era impreuna cu prietenul sau in centrul New York-ului.
Era ora amiezii iar strazile erau pline de oameni. Masini claxonand, taximetre ce luau curbele cu viteza, sirene ce se apropiau sau se departau, toate aceste sunete ale orasului parca te asurzeau. Dintr-o data indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum sa auzi un greiere in tot vacarmul asta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a raspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atentie un moment dupa care a trecut strada spre o zona unde se aflau cativa copaci. A cautat imprejur, sub ramuri si a gasit micul greiere. Prietenul sau a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie sa ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale.
Totul depinde de ce asculti cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-as putea auzi un greiere in acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. Da-mi voie sa-ti arat.
Indianul abagat mana in buzunar si a scos cateva monede pe care le-a lasat sa cada discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orasului, au remarcat ca toti oamenii de pe o raza de 5 metri au intors capul privind in jur daca nu cumva banii cazuti erau ai lor.
- Intelegi ce am vrut sa spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ascultind zi de zi la televizor  gilceava, crimele, tragediile, URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU,  se fixeaza pe tot ce este urat, rau.

Ni se induce FRICA! Devenim neputinciosi, tematori (de avion, de frig, de vant, de mancare, de oamenii de langa noi, de sentimentele noastre) SI NU STIM DE UNDE, CAND SI CUM.
UITE ASA:  ascultand asa zisele informatii, care de fapt sunt praf in urechile fraierilor! Dupa care spunem: e greu, oamenii sunt rai, traim intr-o lume nesigura, urata, nu mai am incredere in nimeni, etc.

Intre timp(!!!!), greierii canta, frunzele fosnesc, apele curg si noi nu le auzim.

Nu va mai suparati pe francezi

Cum să te superi pe o naţie care a făcut zi naţională din ziua evadării în masă dintr-o puşcărie marcând, cică, semnificativ istoria lumii !? (Bastilia – 14 iulie 1789)

( Publicat de Ion Coja in Cotidianul) Umorul de (foarte) prost gust al francezilor, de fapt jignirile aduse României și românilor a primit deja o replică. Evident nu din partea oficialităților, pentru că Teodor Baconschi & co. a demonstrat că agrează ca România să devină un sac de box. Un blogger, “Mosheordechai.wordpress.com” a găsit, sub forma unui pamflet – dar care contine o serie de adevăruri – să dea un răspuns pe măsură jignirilor aduse pe 6 septembrie pe postul tv Canal plus. Redăm integral pamfletul postat pe blogul mai sus amintit. Nu vă mai supăraţi pe francezi! Zău nu înţeleg de ce se inflamează toată lumea pentru că, în nu ştiu ce emisiune care insistă că e umoristică, francezii ne-ar fi făcut păduchioşi şi aşa mai departe. E cusută cu aţă albă, parol! Nu vedeţi, bre, că cineva vrea să ne strice cu francezii şi bagă zâzanie? Nu e atât de evident că mizeria aia nu are legătură cu Franţa şi franţujii? Ia uitaţi-vă atenţi la imaginile alea ( nationala de fotbal ) şi o să vă daţi seama. - În imagini toţi ăia sunt albi. Ori se ştie bine că francezii sunt tuciurii cu părul creţ. - Emisiunea aia a fost difuzată la o oră la care majoritatea franţujilor sunt la moschee, implorându-l pe Allah ( Franta este de fapt denumita …Marele Califat Arab ). - Francezii nu au umor. Singurele glume reuşite sunt maşinile franţuzeşti. - Nimeni în Franţa nu are timp de caterincă ieftină. Acolo toată lumea munceşte non-stop. Cei mai mulţi sapă la linia Maginot,  iar cei rămaşi lucrează la noi modele de pantofi cu toc de 38 cm pentru preşedintele lor ( tigan ungur naturalizat in Franta ! ). - N-ai cum să mai faci bancuri pe seama altora când îl ai preşedinte pe unul ca Sarkozy. - Cum să te superi pe o naţie care a făcut zi naţională din ziua evadării în masă dintr-o puşcărie? Les jours de gloire est arriveeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !?. - Teama de păduchi a franţujilor n-ar mai fi o problemă dacă femeile lor s-ar mai epila din când în când. Că veni vorba, la ce foloseau beţişoarele cu care se scărpinau aristocraţii lor pe sub peruci? - Parfumurile franţuzeşti sunt renumite în lume, s-au născut dintr-o lungă luptă cu duhoarea. Noi foloseam săpunul de casă, aromat cu pelin !. - Cu francezii te poţi împrieteni foarte uşor dacă le dai o banană şi-i laşi să se legene în copaci. (la fel ca si-n refren: Aux arbres citoyens ! Formez vos bataillons ! Marchons ..!) - Salutul tradiţional al francezilor, salam aleikum, habibi, ne arată că ei sunt, de fapt, un popor prietenos şi paşnic. Lucian Gheorghiu Publicat Luni, 12 septembrie 2011 PRIVIŢI-I IN TOATĂ SPLENDOAREA ! Acum veti intelege de unde pleacă ura impotriva românilor ! Echipa de fotbal a Franţei in 1959 …………. Echipa de fotbal a Franţei in 2008 ….. Efectele incălzirii globale nu mai pot fi ignorate… Şi ne mai fac pe noi ţigani ! Au dreptul tiganii să se considere jigniţi, discriminati ! Noblesse oblige !

Cum stimulezi femeile sa faca sport

Click

Nea Marin si zioa fomeii (fragment)

Cadea 8 martie intr-o dumineca. Sambata seara n-am de lucru si zic:
- Auz, Veto, fata tatii, stii ce ma gandii io?
- Ce te gandisi? zice Veta.
- Iote maine, tot ie ziua ta, asa ca intru io de sirvici in locu tau si fac prin casa toate ielea de le faci tu. Tu stai si te odinesti!
- Lasa, Marine, ca le-ncurci, zice Veta, ce te pricepi tu la treburi muieresti!
- Iote, ma la ea, zic, mare branza, si pi-urma ce traba mare ai tu maine, ca ie duminica. Zi tu mie ce ie de facut si lasa-l pe mandea, daca nu t-o placea, sa nu-mi zici mie Marin!
- Bine, zice Veta, iote, te scoli si tu de dimineata, dai de mancare la oratanii, la gaini, la gaste... Scoli copiii, il imbraci pe Marinel al mic, le dai de mancare si pe urma te pui pe gatit si coci o tara de paine, ca aia de ieri sa farsi. Da? vei ce faci de mancare, sa ajunga si seara. Incolo nu prea sunt multe de facut: maturi batatura, bat presurile din odaia a buna, stergi geamlacu di la prispa si, daca te pricepi, mai ie o tara de impletit la ilicu lui Marinel. Sara pui masa, il scalz pe Marinel, culci copiii si speli vasale.
- Si tu ce faci? zic io.
- Iote, o sa fac si io ce faci tu duminica. Ma duc pi la cooparativa, beau o tuica cu unu, cu altu, viu acasa, mananc si ma culc. Da?, cum eu nu beau tuica, o sa stau p-acasa, sa te-ajut sa te descurci.
- Ba, sa-t vez de treaba ta, ca ma descurc io si singur.
Ma, frate-miu, ma apucasa asa un ambat, stii ma apucasa asa un ambat...
Ma sculai io cu noaptea in cap, ca ma cam perpelii, nu prea dormii, stii? si m-apucai de treaba.
Ma, nepoate, cu oratanile ma descurcai cum ma descurcai, cand fu sa scol copii, fu mai greu. Daca vazui si vazui, cand zbierai odata "desteptarea" sarira tot in tavan. Al mic se sperie rau de tot, incepu sa chiraie de latrau cainii pe vale, auz?
Veta zace:
- Ce ai, ma, Marine, pa asa sa scoala copiii?
- Da? cum? zac io.
- I-ai si tu cu usurelu, ii mangai, ii pupi, sa-i scot usurel din somn, din vise.
- Ce sa-i pup, nu vezi ca ala micu ie ud fleasca, facu az-noapte pe iel.
- Pai, schimba-l! zace Veta.
- L-as schimba io, da? cine mi-l ia? Nu vezi ca parca ie ciutura sparta?
- Schimba-l de scutece, Marine, nu de tot, zace Veta razand.
- Nu pot, zac, ca ma spalai pe maini sa framant painea, stii? ... sa framant painea!
Ma apucai io de paine, pusai faina, pusai apa, framantai ce framantai, da? cam facea colareti, facea niste plotoage de faina mari cat nucile, auz? Ma muncii io di le sparsai si, cand sa zic ca sunt gata, nu stiu cum facui si-mi cazu tigara din gura in aluatu din capistere. Ma, frate-miu, o cautai di ma trecura naduselile, daca vazui ca n-o gasesc zac: "Ma, cine-o manca-o, norocu lui."
Da? nu mai putui sa scot mainile din aloat. Detei sa plec, capisterea dupe mine. Abea ma dezlipi Veta, ca-mi zisa ia:
- Ma, cand framant paine, presara-t faina pe maini, c-altfel te lipesti.
Ma gandii io... maa, ce sa gatesc, ma, ce sa gatesc? Ia sa tai io o gaina, ca m-oi pricepe io ce sa fac din ia. Iesii din batatura, aruncai cateva boabe si vad o gaina asa mai grasa, una porumbaca, infoiata asa si cam increzuta, cam inganfata, samana cu soacra-mea, stii? Sa uita la mine asa, cam de sus. E zac, ce fac io cu tine acus, sa vezi ce fac io cu tine! Si, cand imi veni bine, i-aruncai ilicu in cap, o prinsai, o oparii s-o jupuii, ca cum fu apa schiarta, ce mai, o jupuii cu chiele cu tot.
Da? de mancat n-avusaram parte s-o mancam, frate-miu. Cand veni Veta si vazu ale pene porumbace, zice:
- Aba Marine, ce gaina taias tu?
- Una porumbaca, zac.
- Porumbaca, porumbaca, da? pe care?
- Pa?, io de unde sa stiu, ce, le cunosc dupa nume?
- Unde ie capu? ?
- Iote colo!
Ma, frate-miu, incepu Veta sa se vaiete, s-o jeleasca de parca i-o taiasem pe ma-sa, auz?
- Marineeee, Marine, taiasi clota de mai avea vro saptamana si scotea pui. Acusica cine-mi mai cloceste ouale, Marineeee? Marineee cine le mai cloceste?
- Iote, o chemam pe-a batrana, pe muma-ta, ca tot n-are treaba si cam samana iele intre iele.
Ma, sa facu Veta foc. Intre timp sa arsa si painea in tast, asa ca la pranz mancaram niste mamaliga rece c-o tarasica de lapte afumat.
Nici peste zi nu prea avusai spor. Ba un soi de spor tot avusai, ca sparsai fro doua oichiuri la geamlacu di la prispa.
Sara nici mamaliga nu mai fu, asa ca mancaram ceapa cu branza. Mancam si plangeam, stii?
Pe al mic il scapai in scaldatoare, bagai mana due iel sa-l scot, ma musca de mana, auz? Pui de juvete, ii placu in apa, sa balacea de ma facu leoarca, ma stropi tot, ce mai!
Dupe ce culcai copiii, cum stau io-n pat in capu oaselor, ascultam greierii si beam o tagare, zace Veta:
- Hai, Marine, lasa, nu fii suparat, io iti multumesc pentru gandul al bun. N-are nimic daca le-ncurcasi, de un-sa te pricepi tu la treburi muieresti?
Ma, nepoate, ma, cand o auzii asa, mi sa inmuie inima. Ma, manca-i-as sufletu iei, ca bun suflet are Veta asta, buna nevasta ie, cum stie ia cu o vorba sa-t ia supararea, c-o vorba, auz?
- Hai, zice, acuma culca-te, ca-i aproape ngiezu noptai.
- Nt, zac io, nu ma culc.
- Pa?, ce astepti? zice ia
- Iote, zac, mai asteptam o tara sa treaca zaua ta, te scoli tu, fata tatii, sa faci ceva de mancare, ca-mi ghioraie matele cum ghioraie tranzistoru lu popa Varlan dupe ce l-a reparat Suca. Iote asa imi chioaie.

Cu penele altuia te poți împodobi, dar nu poți zbura.  (Lucian Blaga)

Cartea

• Capitolul 1 Merg pe stradă.Pe trotuar este o groapă adâncă. Cad. Îmi ia o veşnicie să ies de acolo. E vina mea.
• Capitolul 2 Merg pe aceeaşi stradă. Cad în groapă din nou. Tot îmi ia mult timp să ies din ea. Nu e vina mea.
• Capitolul 3 Merg pe aceeaşi stradă. Cad în groapă din nou. Devine un obicei. E vina mea. Ies repede afară.
• Capitolul 4 Merg pe aceeaşi stradă şi văd o groapă adâncă pe trotuar. O ocolesc.
• Capitolul 5 Merg pe o stradă diferită!