Autor: Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

 Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile"responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-neintotdeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim ofericire splendida.

Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli,inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, furao sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simtifoame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi...

In viata conteza pe unde alegi sa o iei

In viata, daca iti pasa unde vrei sa ajungi, conteaza pe unde alegi s-o iei. Daca nu iti pasa, atunci nu mai conteaza, poti sa o iei pe oriunde! ( Florin Rau)

Cadou pentru iubita mea

Un tanar vroia sa-i cumpere iubitei sale un dar de Craciun, si nu prea stia ce pentru ca erau de putina vreme impreuna. Dupa ce s-a gandit cu grija, a ales sa ia o pereche de manusi ca fiind cadoul cel mai potrivit: romantic, dar nu prea personal. Insotit de sora mai mica a iubitei, s-a dus la magazin si a cumparat o pereche de manusi albe. Sora si-a cumparat o pereche de chiloti. In timp ce-i impacheta, vanzatoarea a incurcat pachetele, asa ca sora a luat manusile iar tanarul a luat chilotii.

Fara sa verifice continutul, el a expediat pachetul iubitei sale impreuna cu urmatorul mesaj:

"Am ales acest dar pentru ca in timp ce ne plimbam seara prin parc am obsevat ca nu obisnuiesti sa porti asa ceva. Daca n-ar fi fost sora ta as fi ales modelul mai lung, cu nasturi, dar ea poarta modelul scurt, care se da jos mai usor. Chiar daca culoarea e mai pastel, nu se murdaresc usor. Vanzatoarea mi-a aratat ca si ea poarta aceeasi culoare si chiar dupa o purtare de trei saptamani aratau inca bine. Am pus-o sa incerce perechea pe care am cumparat-o pentru tine si ii venea minunat.
As vrea sa fiu langa tine sa te ajut prima oara cu imbracarea lor; sunt gelos ca alti barbati vor atinge matasea lor delicata inaite de a te vedea din nou. Dupa ce te dezbraci, aminteste-ti sa sufli inauntru putin pentru ca altfel va ramane umezeala ce se formeaza in timpul purtarii.
Ah, de cate ori ii voi saruta in anul care vine!
Sper ca miercuri seara, in ajun de Craciun, cand ne vom intalni ii vei purta numai pentru mine.

Cu toata dragostea !

P.S. Am auzit ca ultima moda e sa nu se traga chiar pana sus, ca sa se vada putin blanita.

DE CE AM DAT-O AFARA PE SECRETARA

Acum doua zile a fost ziua mea. Cand m-am trezit dimineata, nu ma simteam prea bine, dar speram ca sotia o sa-mi cante "Multi ani traiasca!" si eventual o sa-mi dea un cadou, dar ea nu mi-a zis nici macar "buna dimineata"...

Copiii s-au asezat si ei la micul dejun fara sa-mi spuna nimic special. Am ajuns deprimat la birou, iar cand am intrat pe usa, secretara, plina de entuziasm, mi-a urat "La multi ani!".

M-am simtit un pic mai bine, macar ea si-a adus aminte de ziua mea.....Am lucrat normal si, spre dezamagirea mea, nimeni din prieteni sau rude nu m-a sunat sa ma felicite..

Inainte de pranz, secretara a intrat la mine in birou si mi-a zis:
- "Ce-ar fi sa mergem sa mancam impreuna?"
I-am raspuns ca e cea mai buna propunere pe care am auzit-o in acea zi, si am acceptat.
Am ales un restaurant intim unde am mancat bine, am baut si ne-am distrat de minune. In masina, in drum spre birou, ea mi-a zis:
- " Intr-asa o zi deosebita, de ce sa ne mai intoarcem la birou, mai bine vino la mine acasa si sa continuam sa ne distram!".
- "Bine", am zis, "hai, si asa mai bem cate un paharel"...

Odata ajunsi in apartamentul secretarei, ea mi-a spus:
- "Sper ca nu te deranjeaza daca am sa ma fac mai 'comoda'!".
- "Nuuuu, nici o problema!" i-am raspuns, iar in sinea mea ma gandeam ca o sa fie o experienta interesanta...

Ea a intrat in dormitor si dupa cateva clipe a iesit...... cu un tort imens cu lumanari, urmata de sotia mea, copii, prieteni si rude, care cantau in cor "La multi ani!" ... iar eu stateam ca un idiot in curu' gol, in mijlocul sufrageriei...


Asta e motivul pentru care am dat-o afara pe secretara.

Light travels faster than sound. This is why some people appear bright until you hear them speak.

via Eduard Wisernig

Nu Flavia?:))